THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

Search :)

joi, 12 mai 2011

Turn up the music, turn down the drama...

... like me :)

Astazi mi-am descoperit cel mai mare defect al meu! E ingrozitor de greu atat pentru cei din jur sa ma suporte, cat si pentru mine insami. De ce? Pentru ca imi schimb starile foarte repede. Acum aproximativ o ora, eram in pragul disperarii, ma simteam derutata si singura, uitata parca in ultimul colt din lumea asta. Acum insa, am in cap un vers al unei melodii pe care o tot ascult de ceva timp. Versul suna asa " Ese error es cosa de ayer". Nu stiu sa o traduc exact in romana, pentru ca, pas cu pas ar iesi " Eroarea aceasta e lucru` de ieri", dar neavand nici un sens, eu o intrepretez ca " Greseala aceasta, apartine zilei de ieri." Si imi da o stare de bine incredibila! Acum, la doar o ora de la momentele mele de depresie, ma simt extraordinar de bine, parca as fi "deasupra lumii" . Si nu mi s-a intamplat nimic special, doar ca am stat cu o prietena vreo 20 de minute de povesti, dupa care am venit acasa. Sa fie acesta motivul? Sunt oare dependenta de cei din jurul meu? Adevarul e ca nu m-as vedea niciodata singura. Nu as putea trai asa si sunt sigura ca as muri mai repede decat orice alt om din lume care ar trai in singuratate, pentru ca aceasta e cea mai mare teama a mea.

     Pana una alta, sunt in continuare scarbita de comentarii penibile pe facebook/blog , conversatii aiurea pe mess si VRAJELI absolut ieftine si de domeniul trecutului. Nu inteleg de ce cei din jur nu inteleg ca eu nu am nevoie sa fiu cucerita acum :) Nu am nevoie de relatii noi, sau aventuri, nici de acel "te iubesc", pe care mai nou il citesti pe buzele tuturor, ca si cand ar stii intr-adevar ce inseamna. Si daca am, atunci cu siguranta nu imi doresc langa mine vreun analfabet prost-imbracat cu un vocabular ieftin de mahala langa mine. Am nevoie de cineva care sa ma inteleaga. Daca pana acum cautam o prietena adevarata care sa faca asta, acum ca am gasit (chiar doua ), am nevoie de bratele protectoare ale unui barbat adevarat, in care sa ma pot refugia cand simt nevoia sa o fac. Si am nevoie de o vorba buna cand totul merge prost, de un "noapte buna" sincer, spus seara. Dar, convinsa fiind ca aceste "specimene" se gasesc mai greu, sau poate ca nu le caut eu unde trebuie, sau poate ca nu ar trebui sa le caut, pana una alta prefer sa fiu singura (DOAR din punctul acesta de vedere) si sa imi vad de treburile mele, de munca mea, de scopurile si obiectivele mele... si de amintirile care uneori imi bantuie zilele si noptile, transformandu-mi pret de cateva clipe, trecutul in prezent... Dar un lucru stiu sigur. Poate ca asta e "o greseala de ieri" , poate ca e de azi, dar in nici un caz nu va mai fi de maine!



0 comentarii: